Scriu acest articol pentru părinți și pentru cei care îngrijesc copii
În 99% din situații, un NU spus copilului aduce lacrimi, țipete, tristețe și respingere din partea lui.
NU – pentru el înseamnă că nu primește, că nu are voie.
Dar pentru tine ca părinte, ce înseamnă tot ceea ce primești ca răspuns de la copil, în urma unui NU pe care i l-ai spus?
Înseamnă : respingere? Abandon? Trădare? Ce altă rană îți este apăsată când la NU-ul tău copilul plânge?
Ce este necesar să simți tu, ca acel NU pe care l-ai spus să nu devină apoi un DA?
NU-ul tău nu rănește copilul, nici sufletește, nici fizic. NU-ul tău rănește ego-oul copilului aflat în formare.
Nimănui nu îi plac limitele, dar Doamne cat de sănătoase sunt!
În plin proces de dezvoltare a copilului, rolul tău este să îi trasezi acele limite sănătoase. Da, așa e, el nu le primește cu zâmbetul pe buze.
Limitele tale stârnesc în el o avalanșă de sentimente. Avalanșă pe care tu nu ești pregătit să o înfrunți, acesta este “tristul” adevăr.
Orice “siguranță” are niște borne. Este necesar să arăți aceste borne copilului tău.
Vedem în ziua de astăzi foarte mulți copii si adolescenți egocentriști, care cred că totul le este permis, care se cred buricul pământului. Sunt copii și adolescenți care nu dau doi bani pe o autoritate. Și nu că nu vor. Ei așa au fost crescuți. Au primit tot ce au cerut, au avut permisiunea să facă tot ce și-au dorit.
Dacă autoritatea supremă pentru el, părintele, îi permite absolut tot, cine se cred profesorii, spre exemplu, ca să le interzică ceva?
Cu aceeași copii, ajung părinții să aibă o relație defectuoasă și vor să îi ducă la terapie.
O terapie care, DA, ar fi fost de mult necesară, dar pentru părinți. Pentru părinții care nu au avut curajul să le spună NU.
Dacă te-ai regăsit o secundă în acest articol, ai la dispoziție foarte multe instrumente și modalități prin care tu ca părinte să înveți că și NU înseamnă te iubesc, și că tu ești cel care în primul rând are nevoie de atenție.
