În articolele mele, voi vorbi des despre starea de prezență și despre poziția de observator. Acestea sunt două dintre “abilitățile” care ne ajută în evoluția noastră. Înainte de a începe seria acestor articole, vreau să îți povestesc puțin despre necesitatea stării de prezență și cum aceasta te aduce mai aproape de tine.
În primul rând, este necesar să fii prezent pentru că doar atunci te poți observa. Când ajungi în acest punct, nu mai ești pe pilot automat sau măcar observi la tine ce faci și ce spui pe pilot automat. Doar atunci îți poți da seama ce spui tu despre tine și care îți sunt convingerile pe care le ai despre tine, dar despre care nu ești conștient.
Ca să-ți dau un pont încearcă să observi ce cuvinte îți spui despre tine, exact în momentul în care greșești ceva sau când ceva te supără, te enervează. Ascultă ce îți spui după ce te lovești din greșeală. Știi tu…genul ăla de lovitură cu degetul mic de la picior în colțul patului Observă cum te “pedepsești” când nu te ții de un plan.
Ce spui atunci, aceea este părerea ta inconștientă despre tine. Părere pe care probabil ți-ai format-o în copilărie când ai fost numit așa sau când singur ți-ai spus asta. Un moment din trecut care te-a impactat atât de mult, încât te-a făcut să capeți o credință despre tine.
Și cum un automatism, nu este gândit, tu când ești pe pilot automat, te comporți și vorbești, exact din postura în care te consideri că ești. Starea de prezență se exersează, însă coaching-ul este un proces care te poate ajuta să afli despre tine lucruri pe care nu le știai. Un coach profesionist îți poate fi oglinda.
Vreau să-ți povestesc acum despre o clientă care a avut o conștientizare despre ea însăși, care i-a răspuns la multe dintre întrebările pe care le avea referitor la stima de sine.
Înainte de a începe sesiunea de coaching, clienta și-a dat seama că a vorbit ceva ce nu ar fi trebuit să audă și ceilalți din casă. A început să aibă o conversație cu ea:
- “Ești o idioată! Ce naiba ai în capul ăla, de ai vorbit așa cu nonșalanță fără să te gândești la cei din casă? Ești de o prostie grasă! O egoistă!”
Când s-a oprit din valul de reproșuri, m-a întrebat:
- Mergem în birou?
Eu am întrebat-o în schimb:
- Mmm, îmi permiți să te întreb ceva?
- Sigur.
- Poți să repeți ce ai spus mai devreme, te rog? Cum ești tu?
- Ea a făcut o pauză luuuungă :
- Idioată? Proastă?
- Și a rămas într-o pauză cred că vreo 2-3 minute. Apoi:
- Doamne…cu nimeni niciodată nu am vorbit atât de urat. Pe nimeni niciodată nu am jignit așa…
- Și i-au dat lacrimile…
Exersează starea de prezență și observarea și vei vedea câte beneificii ți aduce. Dacă nu o poți face singur la început, apelează cu încredere la un coach profesionist. Îți pot fi oglinda în care să te poți vedea.
Nu uita, că așa cum ne comportăm cu noi înșine, așa le permitem și celorlalți să se comporte cu noi. Fii prezent. Fii observatorul tău. Fii cu tine!
